A fost o după-amiază de toamnă când, în agitația terasei din Centrul Vechi, am observat cum prietena mea părea cu totul departe, deși râdea în jurul mesei pline de oameni. Era prezentă, dar parcă trăia într-o altă realitate — o senzație pe care multe dintre noi am simțit-o la un moment dat. Ce ascunde această „deconectare” adâncă, chiar și în mijlocul mulțimii?
Depersonalizarea – când propriul corp pare străin
E ca atunci când, în drum spre casă, după o zi plină în București, te simți de parcă nu ai fi fost acolo cu adevărat — doar ai trecut fără să trăiești cu adevărat clipa. Această „înstrăinare” poate însoți senzații de amorțeală, confuzie mentală sau un timp care pare că se schimbă în mod ciudat, cel puțin în percepția noastră. Am discutat odată cu o prietenă psiholog despre cât de mult stresul cotidian poate să ne fragmenteze atenția și prezența. Tulburările anxioase, episoadele de depresie, dar și traumele nerezolvate pot fi teren fertil pentru aceste senzații. Ele apar ca o formă de apărare, un fel de „întrerupător” pe care creierul îl folosește ca să taie legătura cu realitatea copleșitoare. Nu de puține ori, consumul de alcool sau alte substanțe poate amplifica sau declanșa această stare, iar senzația de gol interior devine tot mai apăsătoare. Poate suna paradoxal: te simți în mijlocul oamenilor, dar ești cu adevărat singură cu propria ta minte. Chiar dacă pare simplu spus, revenirea la sine începe cu pași mici, dar constanți. Mi-a plăcut ideea unei prietene care recomandă să ne „împământăm” prin gesturi concrete: o plimbare prin Cișmigiu, simțind fiecare pas pe cărările umede de toamnă, sau un moment cu o ceașcă de ceai cald, stând cu privirea pierdută în propria ceașcă. Astfel de momente aduc încet-încet conștientizarea în corp și în minte. Lista micilor ritualuri care ne pot ajuta să ne conectăm cu prezentul poate include: Toate am trecut prin momente când lumea pare că se estompează, iar prezența noastră devine doar o umbră. Dar dacă aceste stări nu se lasă duse și se transformă în ceva ce ne controlează viața, merită să căutăm sprijin specializat. Terapia cognitiv-comportamentală, făcută cu un profesionist care înțelege aceste tulburări de „deconectare”, poate deschide noi moduri de a trăi și simți. Nu uita că depersonalizarea poate avea rădăcini adânci, iar însoțind acest parcurs cu răbdare și înțelegere, putem învăța să ne adunăm iarăși bucățile și să ne simțim acasă în pielea și în viața noastră. Un video explică bine acest fenomen ciudat, oferind un punct de plecare bun dacă te simți prinsă în astfel de stări. Este de ajutor să începem să practicăm mindfulness, iar acest clip oferă ghidaje simple pentru prezența în momentul prezent, oricând și oriunde.Ce ne aduce aici? Cauzele profunde ale deconectării
Mici gesturi care pot ajuta la recâștigarea prezenței
Când e cazul să cerem sprijin profesionist